Subscribe via RSS Feed Connect with me on LinkedIn Connect with me on Flickr

Beamforming – WI-FI cu rapiditate imposibila

Beamforming este unul dintre acele concepte care par atât de simple încât te întrebi de ce nimeni nu l-a gândit înainte. Modul în care funcționează este următorul: în loc să difuzeze semnalul pe o arie largă, în speranța de a ajunge la obiectivul receptor, semnalul este concentrat în mod direct către țintă.

Uneori, cele mai simple concepte sunt cel mai dificil de executat, în special la prețuri competitive. Din fericire, beamforming tinde în cele din urmă să devină o trăsătură comună în routerele Wi-Fi 802.11ac(cel puțin la produsele de top).

Ce este standardul beamforming

În primul rând sunt necesare câteva explicații: beamforming era de fapt o caracteristică opțională a standardului 802.11n mai vechi, dar IEEE (organism internațional care stabilește aceste standarde) nu a preciza exact cum trebuia să fie puse în aplicare. Dacă aveți un router, este posibil ca acesta să aibă integrată tehnologia, dar în cazul în care adaptorul Wi-Fi din laptop-ul pe care îl folosiți nu este dotat cu standardele de implementare beamforming, standardul  nu funcționează.Unii furnizori au dezvoltat kituri 802.11n pre-asociate dar acestea sunt destul de scumpe, iar impactul asupra pieței este minor.

IEEE nu a făcut aceeași greșeală cu standardul 802.11ac care este implementat în dispozitivele high-end din ziua de azi. Firmele care produc echipamente 802.11ac nu sunt obligate să pună în aplicare standardul beamforming, dar dacă o fac acest lucru trebuie făcut într-un mod standard. O asemenea abordare garantează  posibilitatea asocierii (pairing) produselor diferitelor companii. În cazul în care un dispozitiv (cum ar fi router) are implementat standardul, dar nu și echipamentul de recepție (cum ar fi adaptorul Wi-Fi din laptop), ele vor putea să se asocieze și să funcționeze, însă nu vor putea să utilizeze tehnologia beamforming.

Beamforming poate ajuta pentru a îmbunătăți utilizarea lățimii de bandă pe Wi-Fi și poate crește raza de acțiune a unei rețele wireless. Acest lucru, la rândul său, poate îmbunătăți activități precum streaming video și audio sau alte transmisii sensibile la lățimea de bandă și la latență.

Acest standard devine posibil prin utilizarea de emițătoare și receptoare care utilizează tehnologia MIMO (multiple – input, multiple – output): datele sunt trimise și primite folosind mai multe antene pentru creșterea vitezei de transfer și a razei de acțiune a echipamentului. MIMO a fost introdus odată cu standardul 802.11n și este considerat o caracteristică importantă a standardului 802.11ac.

Cum funcționează beamforming

Routere wireless (sau punctele de acces) și adaptoare wireless care nu au implementat standardul beamforming, difuzează semnalul în mod egal în toate direcțiile. Imaginați-vă o lampă fără abajur; ea emană lumina așa cum router-ul wireless transmite semnalul: becul este emițătorul, iar  lumina radiată este semnalul, transmis în toate direcțiile.

Dispozitive care au standardul implementat direcționează semnalul înspre fiecare receptor, permițând concentrarea transmiterii de date, astfel încât un fascicul mai intens de date să ajungă la dispozitivul țintă. Pentru a repeta similitudinea cu lampa, imaginați-vă un abajur cu o gaură, care să concentreze lumina către un anumit punct. Sau, în cazul în care există mai mulți receptori, atunci un abajur cu mai multe găuri.

În cazul în care clientul Wi-Fi (adaptorul wireless al laptopului) suportă și el acest standardul, router-ul și clientul pot face schimb de informații direcționat, prin determinarea reciprocă a locației lor. Dispozitivele care transmit semnalele prin standardul beamforming, se numesc beamformer, iar dispozitivele care primesc semnalele prin același standard sunt numite beamformee.

 

Tags: , , , , , , ,

Category: Stiri IT & tehnologie

About the Author:

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Translate »